Traducere autorizată, legalizată sau apostilată: care e diferența și de care ai nevoie

Actualizat: 25 septembrie 2026 · Kalimera, agenție de traduceri autorizate din București, din 2005 · toate ghidurile

Pe scurt: traducerea autorizată este semnată și ștampilată de un traducător autorizat de Ministerul Justiției. Traducerea legalizată adaugă confirmarea unui notar public că semnătura traducătorului este autentică. Apostila este un certificat care face ca un act oficial românesc, sau traducerea lui legalizată, să fie recunoscut în statele care au aderat la Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961. Nu sunt trei variante între care alegi, ci trei trepte: fiecare se sprijină pe cea dinainte.

1. Traducerea autorizată

O traducere autorizată este făcută de un traducător autorizat de Ministerul Justiției pentru limba respectivă. Traducătorul atașează textului tradus o încheiere prin care atestă că traducerea este conformă cu originalul și semnează și ștampilează fiecare pagină.

E suficientă atunci când instituția care primește documentul nu cere legalizare. Formele cerute diferă de la o instituție la alta, așa că întreabă întotdeauna ce formă îți trebuie înainte să comanzi traducerea.

2. Traducerea legalizată

Legalizarea este pasul făcut de notarul public: el confirmă că semnătura de pe traducere aparține traducătorului autorizat. Notarul nu verifică conținutul traducerii, ci doar autenticitatea semnăturii, pe baza specimenului de semnătură depus de traducător. Notarul atașează o încheiere de legalizare, iar ștampila lui se aplică la îmbinarea paginilor.

Traducerea legalizată este forma cerută cel mai des de instituțiile publice, de instanțe și de autoritățile străine. Este și condiția pentru pasul următor: o traducere se poate apostila doar dacă e legalizată.

3. Apostila

Apostila este certificatul care atestă că un act este oficial: confirmă veridicitatea semnăturii, calitatea în care a semnat cel care l-a emis și, după caz, identitatea sigiliului sau a ștampilei. Procedura există doar între statele semnatare ale Convenției de la Haga. Pentru statele care nu au aderat, în locul apostilei se face supralegalizarea: după camera notarilor, actul trece pe la Ministerul Afacerilor Externe și apoi pe la ambasada sau consulatul statului de destinație.

În România, apostila o aplică instituții diferite, după tipul actului:

• Instituția Prefectului, pe originalele actelor oficiale administrative;
• tribunalele, pe actele emise de instanțe;
• camerele notarilor publici, pe actele notariale și pe copiile legalizate sau traducerile legalizate ale actelor oficiale emise de autoritățile române: certificate de stare civilă, acte de studii, hotărâri judecătorești și altele.

Două condiții prind des oamenii nepregătiți. Prima: în România se apostilează doar acte emise de autoritățile române, iar la depunerea unei traduceri legalizate se prezintă și originalul actului. A doua: actele de studii au nevoie de o viză prealabilă. Diplomele de licență, masterat și foile matricole se vizează la Ministerul Educației sau la CNRED, iar actele de studii preuniversitare la inspectoratul școlar din județul care le-a emis.

În ce ordine se fac pașii

Un act românesc pe care îl folosești în străinătate (de exemplu, un certificat de naștere pentru o căsătorie în altă țară):

• dacă e act de studii, obții întâi viza prealabilă;
• faci traducerea autorizată în limba țării de destinație;
• legalizezi traducerea la notar;
• pui apostila pe traducerea legalizată, pe original sau pe amândouă, după cum cere instituția de destinație; pentru un stat din afara Convenției, faci supralegalizarea.

Un act străin pe care îl folosești în România (de exemplu, o diplomă obținută în altă țară):

• obții apostila, sau supralegalizarea, în țara care a emis actul;
• faci în România traducerea autorizată în limba română;
• o legalizezi la notar, dacă instituția o cere, cum se întâmplă de obicei.

Cum alegi, pe scurt

• Doar autorizată: când instituția din România cere o traducere oficială, dar nu legalizare.
• Autorizată și legalizată: pentru instituții publice, instanțe, notari și majoritatea autorităților străine.
• Autorizată, legalizată și apostilată: când un act românesc pleacă într-un stat din Convenția de la Haga și instituția de acolo cere apostila.

Dacă nu știi exact ce ți se cere, spune-ne instituția și țara în care depui actul. Îți confirmăm procedura înainte să începem, ca să nu plătești pași de care nu ai nevoie.

Cum te ajutăm

Ne ocupăm de tot circuitul: traducere autorizată, legalizare la notar și apostilă sau supralegalizare, iar tu primești actul gata de depus. Detalii în paginile apostilă și supralegalizare și traduceri de acte pentru persoane fizice.

Surse

• Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961 privind suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, la care România a aderat prin Ordonanța Guvernului nr. 66/1999;
• Legea nr. 202/2010, care a dat camerelor notarilor publici competența de a aplica apostila;
• informațiile publice ale camerelor notarilor publici despre apostilă și supralegalizare (consultate în septembrie 2026).